Cei mai multi dintre noi privim moartea cu teama, caci ea reprezinta sfarsitul. Din marturiile stranse de Helen Renard, din cartea careia redam acest fragment, reiese insa ca toate aceste spaime sunt total neintemeiate. Pentru toti cei care au avut sansa sa se apropie de ultima frontiera lucrurile s-au infatisat atat de ispititoare, incat cu greu au revenit in aceasta forma de existenta.
Printre muribunzii interogati, dr. Ring a intalnit foarte putine persoane care sa fi avut viziunea unui personaj religios. Cand a fost cazul (de 3 ori in 20 de ani), personajul iradia, in schimb, lumina. O femeie in agonie, cauzata de o insuficienta respiratorie, isi aminteste ca l-ar fi vazut pe Iisus Hristos: „Plangeam… Pe neasteptate, in mijlocul lacrimilor mele am avut o senzatie ciudata si in fata ochilor mei am vazut din nou acea lumina pe care o mai vazusem la capatul tunelului. Era la fel de aurie si de vie. Apoi, am distins o silueta cu plete blonde si barba.
Purta un vesmant alb care stralucea asemenea aurului. Avea o pata rosie aici (indica pieptul), tinea un potir in mana si mi-a spus: Vei primi trupul meu inainte de sfarsitul saptamanii.”
„Salvatii” de la moarte pe care i-am ascultat sunt unanim de acord asupra unui punct: ei sunt fascinati de ceea ce intrevad dincolo si nu mai vor sa se intoarca. Intoarcerea lor se face cu pretul unui mare efort. Ei sunt inundati de un intens sentiment de pace, de buna dispozitie si de iubire.
Toti au marturisit ca au simtit o bucurie profunda, ca nu au mai suferit, ca nu au mai fost angoasati: „Cat de placut si de odihnitor este! Nu mai sufar deloc”, spune unul din martorii care au supravietuit unei crize cardiace.
